Odată pe la începuturile carierei mele de taximetrist în Dublin am luat un bătrân de la pub.
În era telefoanelor mobile când ai o comandă pe vreo aplicație de la vreun pub știi că trebuie să te aștepți la vreun bătrân care tocmai s-a dat din romanele lui Dickens sau care, chiar, se mai dă jos din pat doar cu mergătorul.
Al meu parcă se dăduse jos din “Trezirea lui Finnegan”. Urcă pe bancheta din spate.
– “Tomanadanege”
– Ce?
– “Tomandanameghe”
– Unde?
– “Dommanadameghe”
– Nu înțeleg ce boscorodești. Dă-mi o adresă.
– Ți-am dat.
– Nu înțeleg o iotă.
– Nu înțelegi nimic, futui dumnecații. Nu știți nimic. Ce taximetrist ești tu?
– Unul pe care l-au învățat când și-a luat licența să nu plece până nu știe unde merge.
– Nu ești taximetrist. Ești fals.
– Ha, ha, da sunt fals, da’ nu intri în demografia mea. Zi-mi pe litere unde vrei să te duc sau dă-te jos.
– Ești un nenorocit. Îți arăt eu unde te duc. Să te rezolve băieții.
– Perfect, dă-mi o adresă.
– Cinci Lămpi. (Five Lamps)
– Cinci Lămpi?
Scriu pe Waze. Pornim spre Cinci Lămpi.
– Nu știi unde e Cinci Lămpi?
– Acum știu.
– Oh, nu știi ce e la Cinci Lămpi?
– Cinci Lămpi?!
– Aha, te crezi deștept. Să te văd când o să îți facă felul băieții de la IRA.
– Excelent, asta îmi mai lipsea în viață să îmi iau un glonț de la IRA.
– Tu chiar ești prost. Mergi spre Cinci Lămpi!?
– Dacă asta e tot ce înțeleg din ce blagoslovești acolo, acolo mergem. Da poți să le zici să mă aștepte o zi să îmi fac asigurare de viață, să rămână ceva după mine.
– Fuck you!
– Na.
Ba în gând ba cu voce tare mă fericește cu tot felu de binecuvântări și blesteme.
Ajungem la Cinci Lămpi.
La IRA era închis, ora fiind înaintată.
– E închis! Ți-am zis să venim mâine, să-mi fac întâi asigurare.
– Fuck you! Sun la poliție.
– De ce nu suni și la armata britanică să fie meniul complet. Îmi zici adresa pe litere să ne vedem fiecare de ce ne-a mai rămas din viață!
– Fuck you! Unde mi-e telefonul?
– Ia-l pe al meu. Uite aici. 112.
– Fuck you!
Se dă jos din mașină. Deschid geamul din spate.
– Intră, omule, în mașină și zi pe litere unde vrei să ajungi.
– ….
– Unde crezi că mai găsești un taxi la ora asta în zona asta? Și n-ai nici telefon.
Se învârte pe loc înjurând.
– Treci înapoi, înăuntru.
Aerul rece îl domolește. Se întoarce.
– Chiar ești taxi?!
– Da, omule, uite licența și tot ce vrei.
– Sunt mulți care se dau taximetriștii.
– Eu n-am întâlnit. Da’, mă rog, sunt începător. Unde mergem?
– Do-nagh-me-de.
Bag pe Waze.
– Mulțumesc că nu mai lăsat acolo.
– E în regulă.
Se aude muzica de pe Spotify.
– 25€.
Îmi dă 50€.
– Ține-i pe toți.
– Pentru terapia de putere?! (power trip therapy). E antrenament pentru mine.
– Iar ești obraznic.
– Nu îmi trebuie. sunt mulțumit de povestea cu IRA. A fost haioasă. N-o s-o uit.
– Pff. Nu glumi cu lucruri sfinte. Păstrează-i pe toți.