Salut,
eu sunt,
băiețandrul
cățărat pe ne-ajunsul capăt al numărului π.
Cred că ne-am cunoscut în absența-ți,
poimâine mi se pare,
mi-aduc foarte puțin aminte,
eram încă bărbat
și am uitat ce paradox îmi povestea
gustul parfumului tău.
Câteodată cu siguranță
mă poți găsi
la răscrucea lui nicicând cu niciunde,
încâlcit între niciodată și nicăieri,
știi tu,
exact pe undeva,
în preajmă, rareori.
Alteori o să mă împânzesc
ubicuu
să-mi pot lipsi și eu
la întâlnirea cu tine.
1 thought on “Irațional”
Da, imi place absența contextului. Că doar sunt.