Astăzi aș fi vrut să îți povestesc
despre liniște,
dar, aseară, urzit cu ciudățenii
mi-a fost somnul.
Decizii,
parcă jucate la zaruri măsluite
de singurătate,
mă bântuiau
în vise sterile,
le știi și tu,
apoi se întorceau îndărăt
în aceleași îndoieli
domesticite
cu garduri de sârmă ghimpată.
Alegeri împovărate,
țintuite
de temerile și cicatricile unui trecut continuu.
Aceleași strângeri în brațe
ca niște potriviri maladive
de oase
de mult sudate
greșit.
Iar ca anestezie,
pentru lobotomia niprihănirii din cântecul nostru,
a trebuit
să-mi trag un glonte în braț.
Să pot iar adormi.